DIN PREA MULT TIMP LIBER

Telepopmusik - Smile

Had you there in the palm of my hand.
Saw that smile you give that girl.
Haven't seen that smile such a long time.
Don't do this to me, again.

I watched you laugh when you walked out through door,
Couldn't save you from yourself.
Haven't seen that smile for such a long while.
Don't do this to me again.

So I went out,
to find out what I was looking for.
Found the key,
key to our door.
It's all of your lies.
Still I can't forget.
Don't do this to me again.

Had you there in the palm of my hand.
Saw that smile you give that girl.
Haven't seen that smile such a long time.
Don't do this to me again.
Don't do this to me...
... again.

La fel cum acum vrei trei ani mi se pusese pata pe pantalonii în carouri şi nu-i mai puteam vedea, atît de multe perechi erau pe planetă, aşa anul asta mi s-a urît de cizmele Ugg. Le mai fac şi reclamă, poftim.

Mi s-a urit de cele purtate doar de dragul de-a fi purtate, de piţipoancele al căror stil vestimentar nu are nici o legatură cu ele dar care la fel le poartă pen' că-s trendi, dar mai ales de fimeile care le poartă pîna la maximă uzură. Roase pe-o parte, în faţă, în spate, murdare, cred c-aţi văzut cu toţii cum arată încălţările alea cu aspect de burete, tocit pe deasupra.

Dracu' să le ia, sunt aiurea, le poartă toată lumea. Şi aşa par de unică folosinţă, de ce pana mea le-ai purta pînă ar arăta ca un rahat gonflabil? Desumflat?

Pentru că cine rîde mîine nu înseamnă că nu a înţeles bancul. Cine rîde mîine, rîde mai bine :).

Am bătut recordul de-a vedea un film bun la opt ani dupa apariţie (de regulă marja era de doi, maxim 3 :D). De aceea mă îndoiesc că mai există multă lume care n-a văzut filmul The Others. Pentru cei care însă nu ştiu despre ce-i vorba... e de văzut. Ideea mi se pare fantastică. Plus de asta cred că am aflat şi de unde fost inspirat finalul peliculei Silent Hill.

După zicala celor de la Orange, Vodafone, Cosmote, draci... "lucrurile pe care nu le spui se pierd", deschidem secţiunea "dumele pe care nu le scrii se uită". Adică nu că n-am fi făcut asta şi pînă acum însă a devenit oficial. Aşadar, primul care ia cuvîntul e amicul meu Alex.

"Suntem la Piaţa Spaniei. Urmează aia a Germaniei... Sau Germenilor (n.r. Gemenilor)... P**a mea, tot o piaţă."

În continuare sunt de părere că-n Reştibucul ăsta sunt mult prea multe pieţe pentru o viaţă de om.

"a fost un film extrem de thriler si horror".

Mda, de parcă te-a întrebat cineva.

Cu profund regret, Silvaca Mc' Loud şi-a dat seama (într-un final) de nişte lucruri ce-i vor schimba viaţa, inbadubitabil. Lucruri mărunte precum:

• că jumătatea ei de portocală, Andrew Mc' Loud nu era nemuritor. A aflat asta după ce i-a infipt o furculiţă în cap, într-una dintre pizzeriile din Reştibucu.
• că nu le poate pune piedică celor care merg ca nişte gumilastice adormite la ieşirea din metrou. Şi nici înspre staţia de autobuz. Şi-n general pe stradă. Riscul de-a fi pleznită peste boticul încordat e real.
• că mîine i se termină concediul medical şi trebuie să-şi mişte fundul leneş, afară din casă.

"He's there in the dark, he's there in my heart
He waits in the wings, he's gotta play a part
Trouble is a friend, yeah trouble is a friend of mine, oh oh!"

M-am oprit la pagina 174 a cărţii "În sfîrşit nefumător". Cred că mai sunt vreo şapte, maxim zece pînă la final. Nu sunt într-atît de naivă încît să cred că-n rîndurile alea voi descoperi vreo revelaţie extraterestră, mie doar ...

Că mă las.

În viaţa mea secretă gîndesc mai mult înainte de-a spune, fie şi un cuvînt. În viaţa mea secretă nu fumez, fac sport în mod regulat şi mă ocup mai mult de mine. Îmi plimb cîinele şi-l vaccinez la timp, nu uit să ud florile, iubesc prin îmbrăţişări, strîngeri de mînă, prin zîmbete sincere şi NU iubesc virtual. În viaţa mea secretă citesc zilnic şi-mi păstrez cursurile ordonat, nu mă cert, nu urăsc şi nu MĂ urăsc. Am timp pentru prieteni şi reuşesc să uit mai mereu de grijile obişnuite.

În secreta mea viaţă nu adun amintiri dar îmi amintesc mereu să nu sufăr, să nu plîng, că trebuie să mă feresc de stres, de frig, de durere, din simplul motiv pentru că toate astea îmi afectează inima deja bolnavă. În secret sunt studentă la Arte şi colecţionez pensulele cu care mi-am realizat lucrările de succes. Sunt vegeteariană, niciodata melancolică iar cei din jur îmi înţeleg neînţelegerile. În viaţă observ tot mai mulţi oameni ce trăiesc vieti secrete şi astfel găsesc puterea de-a merge mai departe.

În viaţa mea secretă nu am habar de cea obişnuită şi port, nu am aflat de ce... ALT nume.

Publicat pe J-Log acum vreo trei ani, să zic.

Be strong be strong be strong be strong be strong be strong be strong be strong be strong be strong be strong be strong be strong be strong be strong be strong
be strong be strong be strong be strong be strong be strong be strong be strong be strong be strong be strong be strong be strong be strong be strong be strong
be strong be strong be strong be strong be strong be strong be strong be strong be strong be strong be strong be strong be strong be strong be strong be strong
be strong be strong be strong be strong be strong be strong be strong be strong be strong be strong be strong be strong be strong be strong be strong be strong
be strong be strong be strong be strong be strong be strong be strong be strong.

For fuck sake.

Pentru că-mi place într-un mod mai special.


The Streets - It's Too Late (High Contrast Remix)

"She said meet me at the gates at 8
Leave now don't be late
She said one day she'd walk away cos I was always late
Thought things were ok
Didn't care though anyway
Say sorry babe, I had to meet a mate, tempting fate..."

"Silvak_Close: io vin oriunde
Zorzonel Mircea: jură-te pe blog!
Silvak_Close: ..."

M-am jurat în final însă m-am gîndit vreo cinci minute. God, chiar am o fobie să nu-mi crape blogul. Zău!

Las-o măi, s-a întîmplat deja, nu te mai opune. De ajuns habar nu ai unde o să ajungi însă senzaţia e bună. Cel puţin pentru moment.

Se anunţă o nouă evadarea din lumea internauţilor. Ne povestim mai pe larg la întoarcere.

Elektronique - Move That Thing

"Nicotina, principalul constituent din Nicotiana Tabacum, face parte din clasa alcaloizilor pirolidinici. Datorită neurotoxicităţii sale, a fost utilizată mai întâi ca insecticid."

Ca ce mă? Ca insecticid?

"Îmi dau seama că mulţi fumatori nu termină cartea pentru că simt că în acel moment se vor lăsa. Unii citesc, în mod deliberat, doar un rînd pe zi ca să amîne ziua aceeaa nefastă. Sunt absolut convins acum că mulţi cititori sunt practic obligaţi de cei care-i iubesc să citească această carte. Dar pune problema altfel. Ce ai de pierdut? Dacă nu te laşi de fumat după ce termini cartea, nu vei fi într-o situaţie mai rea decît cea de acum."

"Allen Carr - În sfârşit nefumător"

Recunosc, am renunţat la cititul cărţii. Azi m-am reapucat de ea dupa ce de vreo cîteva zile mi-e silă de ţigări. Poate că e timpul s-o termin. Nu v-am uitat pe cei care m-aţi rugat să vă spun dacă funcţionează pe bune.

Am ajuns la pagina 40 :).

Ne place? să ne îngrijorăm pentru lucruri minuscule.

Noi... nouă... ne. Oare?

Şi dacă nu-s minuscule?

Cred că Matza Mitza şi-a făcut blog cît am fost plecată. Nu ştiu ce legatură ar avea numele cu muzica... dar suntem abia la început. Bun venit în blogosferă aşadar.

M-am intors fără sunet - la propriu-, mai plină de emoţii (pozitive), cel puţin de două ori mai relaxată, aproape (re)îndrăgostită şi cu noţiunea timpului pierdută (mi-aş dori) defintiv.

Dacă asta e noul tablou, mă declar mulţumită. Momentan :).

Renee Magritte - "Lovers". Mersic Helen.

Ăăă... aproape că m-am întors. Schimbări, schimbări, schimbări... Uhuuu!

Dispar pentru vreo cîteva zile. Poate nu mă pierd pe drum :). Ne auzim la telefon. Asta pentru cei care cred că ţara arde făra mine (al dracului narcisisim).

Planuri?

• să mă mut în casă nouă;
• să scap de mahmureală (intelectuală, sîc!);
• să uit de serviciu;
• să-mi cumpăr flori;
• să ne vedem.

Luna asta o începem cu dreptul Mădălaino.

Maroon 5 - Wake Up Call

Povestea cu blackout-urile cauzate de consumul de biscuiţi o ştiţi, deci scuzate-mi fie gusturile muzicale aiurea. Şi care se repetă pe deasupra.

Hai să fim secretoşi, poate aşa atragem atenţia.
În pauzele de ţigară se trage mult cu ochiul şi urechea.
Să tragem cu ochiul şi urechea, poate aşa atragem atenţia.

Mîine, de toate.

Lucrurile devin, cum să le zic... interesante?

Era timpul.

Ieri, flash mob Michael Jackson Tribute în Iaşi. Cînd a fost în Reştibucu eram în Iaşi iar ieri eram în Reştibucu. Bun aşa rău. Nu contează asta. Nu c-aş fi fost mai stalucită faţă de cei care au participat dar... vedeţi mai jos. Ideea conteză însă în final, nu-i aşa?, (bulshit):



Locaţia: Piaţa Unirii



Locaţia: Bulevardul Ştefan Cel Mare

Lucrul pe care nu l-am înţeles însă la nici un flash mob văzut la noi e de ce naiba e presa acolo? Chiar nu s-a prins nimeni (dintre organizatori, că alţii mai şi gîndesc) că din cauza jurnaliştilor ălora s-a cam dus dracu' ideea de spontaneitate?

Pentru că se apropie Halloween-ul de care anul ăsta nu mai scap (după cum mi-au zis colegii de serviciu). Seară trecuta a fost aproape identică cu cea de acum vreo 2 ani şi, deci îmi permit să reîncălzesc ciorba de pe J-Log - doar am promis c-am s-o fac.

"Aoleu... aoleu! Nu te mişca, se rupe catargu'! Măi ce D-zeu, ultima oară cînd m-am întins în pat eram în perfectă stare de funcţionare, adică puteam să dau lejer din mîini şi din picioare. Hai că poti, hai că poţi! Bravo Silvia, înca puţin şi te ridici. Dar de ce... oooo, se-nvîrt pereţii. Ajutor, mor de sete!

Cînd... mi-am amintit. Aseară a fost una dintre serile alea. Serile alea cînd nu mai puteam sta nici legată la masa din sufragerie cameră, rozînd pixul în aflarea răspunsurilor. De ce să nu recunoaştem că sunt unele momente (ce în final se transformă în ore) cînd oboseşti de-atît chin în încercarea de-a găsi, a explica şi eventual a rezolva tîmpeniile din viaţa de zi cu zi. Aseară mi-am lăsat tot acasă, carduri, valută, bijuterii, haine de firmă, bodyguardu' şi limuzina şi-am ieşit pe stradă deghizată-n om obişnuit. Nu mi-a pus prea multe întrebări, m-a ascultat, a acceptat să ne vedem şi uite-aşa ne-am trezit înghesuite în înghesuitul ala de Belfast într-un bar al cărui nume l-am uitat la două secunde după ce i-am trecut pragul. Mie nu-mi place nici în ruptul capului, da'auzisem că acolo merg oamenii obişnuiţi.

Spre ruşinea mea, dupa vreo treişpe' guri de bere, privirea-mi zbura numai pe la mesele vecine. În schimb eram tare vesele iar subiectele de bîrfă, scuzată-mi fie greşeala, vroiam să zic discuţie, săreau cînd din liceu în facultate, cînd din copilarie-n adolescenţă ori de la amici la prieteni sau amanţi bulshit :)). Şi curgeau idei măi frate, curgeau şi erau mai multe la număr decît bulbucii de la amîndouă berile la un loc. În final am bătut moneda cu Valentine's Day Halloween-ul şi-acolo să vezi controverse, replici înţepate, treburi, socoteli. Nu eu cu ea, ci cu vecinii de la masa de alături.

Cam într-o ora ştiam despre ea mai mult decat îmi era necesar. Iar ea despre mine... nu ştiu cîte-a înţeles dar sper că tot suficient. Firul s-a rupt în momentul în care creierul, sătul de prea mult fum de ţigară, ma pofteşte finuţ afară (la început) dar văzînd că-l ignor se-nţelege cu neseriosu' ăla de stomac care-mi da nişte dureri de-a trebuit să părăsesc crîşma pe bune. Despărţirea scurtă, fără dureri. O promisiune c-o să ne vedem şi-a doua zi pentru a da gata butoiul de bere ce inţentionam să-l bem. Şi pentru a-mi explica mai bine cum D-zeu i-a sfărîmat un bibelou de cap lui frate'su şi el chiar măi trăieşte.

Mă uit pe fereastră (vorba vine, că doar ma uit la tastatură acum) şi mor de ciudă că iar a nins. Look at me măi Valentine. În doua zile dai buzna peste mine, is singură, depresivă, fumez Malboro roşu (deşi ţigările light mi-au lasat doar conturul de la plămîni), mă-mbăt, lălăi de la juma' de bere şi-s un om obişnuit. Lauda nu poate fi dar nici părere de rău. Am cel mai fain album de amintiri, numai una, şi berea şi poate că am lîngă mine cei mai minunaţi oameni. Eh, zi şi tu, merită să dau toate astea pentru carduri, limuzină, iaht, piscină şi elicopter? Păi... aaa... hai măi, glumeam, ştiu că tre' să zic NU la faza asta. Şi daca mi-ar funcţiona telefonul şi fără să-l izbesc de perete, să mor de n-aş fi pe deplin fericită. So... hit me Valentine!

E posibil ca din cauza biscuiţilor pe care-i tot mănînc în ultima vreme să am blackout-uri şi să nu-mi amintesc dacă am mai postat o dată piesa asta. Chiar şi aşa, iat-o (din nou sau nu):



Tyler Jmes - Foolish (Bimbo Jones Radio Edit)

Bine ca am aflat că s-a dat ceasul cu oră înapoi după ce m-am întors de unde trebuia s-ajung cu 60 de minute mai tîrziu. Buna dimineaţa, am trecut de postarea cu numărul 666.

Bonobo - Nightlite << = asta e un link, da (Mitza nu le vede :p).

=>> Pentru că azi am fost antisocială şi nu am avut chef să vad pe nimeni - cred că-i astenia... m-am iubit mai mult cu Blogger, Imdb şi StumbleUpon (da ştiu, sunt o bitch - la ora asta nu-mi place cum sună termenul în română). Am văzut unele dintre cele mai ciudate chestii [pe care încă nu am chef să le şeruiesc, am recunoscut sunt o bici], l-am (re)citit pe omul de care m-am îndrăgostit odată [da, ştiu că va citi asta, doar nu (mai) sunt blondă], n-am înţeles de ce am făcut asta, mi-am recitit blogul, mi-am dat seama că fantasy e genul de film care ma prinde cel mai bine, am observat că 90% dintre videoclipurile şi piesele urcate pe blog nu mai pot fi văzute/ ascultate pentru că ele "are no longer available", fuck youtube, fuck trilulilu.

=>> Mi-e groznic de dor de Iaşi, eram mai inspirată printre moldoveni. Mă plîng prea mult cred şi-s lungă la vorbă. Avem nevoie de o schimbare de atitudine.

=>> Colegii de serviciu sunt foarte amuzaţi de faptul că atunci cînd mă enervez încep să zbier la oameni în limba moldovenească.

=>> Iar am ajuns la povestea cu "vaaai, ce-ai slăbit!".

=>> Mă bucur c-am ajuns şi eu la replica "Bucureştiul te slăbeşte, you know, shits...".

"Dimineaţă nu ştiam ce o să fac azi. Unii spun că viaţa e scurtă, că e posibil să fii lovit de un autobuz şi să mori, de aceea trebuie să trăieşti fiecare zi de parcă ar fi ultima Rahat! Viaţa e lungă. Probabil nu ai sa mori într-un accident. O să trebuiască să trăieşti cu alegerile pe care le faci pentru următorii 50 de ani."

"I Think I Love My Wife"